Esplanada Elisabeta sau Răpa Galbenă, aşa cum i s-a încetățenit denumirea în rândului ieșenilor, este o zonă importantă a orașului, fiind localizată la poalele Dealului Copou. Esplanada datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, rolul său fiind acela de a facilita accesul pietonilor către zona centrală a orașului. Terenul pe care a fost construită esplanada era unul argilos, solul fiind străbătut de numeroase izvoare care coboară din Copou spre șesul Bahluiului. Prin urmare, alunecările de teren erau frecvente şi deranjante pentru populaţia oraşului. Acum zeci de ani oamenii exploatau de aici argilă, pe care apoi o foloseau în construcții și la olărit. De aici vine și denumirea actuală “Râpa Galbenă”, argila exploatată fiind de culoare galbenă.
Edilul Nicolae Gane a fost cel care a propus în anul 1897, în timpul celui de-al treilea mandat, un proiect ce prevedea asanarea zonei, proiectul esplanadei fiind realizat de către arhitectul Inginio Vignali. Proiectul a fost aprobat de Consiliul Comunal la 3 martie 1898, zidurile și scările esplanadei fiind finalizate în noiembrie 1900. La 1 martie 1901 a avut loc recepția provizorie a lucrărilor, urmând apoi ca după ultimele finisaje, la 7 martie 1902, să aibă loc recepția finală. Zona a fost denumită Esplanada Elisabeta, deoarece în epocă exista o tendință ca străzile să poarte denumiri princiare.
Esplanada ce înlesnește accesul pietonilor spre zona centrală a orașului are în centru un corp semicircular cu o terasă superioară, iar pe laterale, două scări monumentale în arc de cerc. Pe suprafața corpului central se profilează o minicascadă. În acest timp, ambele scări prezintă pe latura interioară trei balconașe. Frumusețea esplanadei este pusă în valoare de micuța grădină ce o înconjoară. Din zona superioară a esplanadei veți putea bucura de priveliști minunate asupra Gării.
Lasă un răspuns