Sfânta Parascheva s-a născut la sfârșitul secolului al X-lea, într-o familie de oameni înstăriți și credincioși din Epivat, Tracia. La vârsta de zece ani, în timp ce se afla cu mama sa la Biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu a auzit rostindu-se: Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie”. Ieșind din biserică a văzut un sărman și și-a dezbrăcat hainele sale strălucitoare și i le-a dat acestuia. Părinții săi au mustrat-o și au învățat-o să nu mai facă astfel, ea însă nu a încetat să-i ajute pe săraci. Apoi, fiindcă nu mai putea trăi în aceeași casă cu aceștia, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sînge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
După ceva timp, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulîndu-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi “blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat” şi săturându-se şi zburând prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o viaţă cinstită de călugăriţe pustnice şi a intrat aici. Însă, neputând a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vrăjmaşul diavol până în sfârşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit pornindu-se asupra ei, puţine oarecare din nevoinţele ei spre pomenire le vom adăuga aici.
Sfânta bea doar apă de izvor, dormea pe o rogojină și se îmbrăca în cele mai zdrențăroase haine, cânta în permanență cântări bisericești, iar din ochi îi cădeau lacrimi. Când a împlinit 25 de ani a plecat la Iope. Apoi a mers la Constantinopol şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi a venit la un oarecare sat, anume Calicratia. După doi ani aceasta și-a încredințat sufletul Duhului Sfânt. După ceva timp, lângă trupul Cuvioasei a fost îngropat un bărbat necredincios pe care sfânta nu l-a putut suferi și s-a arătat unui călugăr în vis spunând: Ridică trupul acesta şi-l îndepărtează că roabă a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul şi necurăţia”.
După ce călugărul şi-a venit în sine, după porunca sfintei, care îi arată cu degetul locul, a descoperit poporului vedenia de acolo. După ce s-au apropiat de sicriu, au simțit o mireasmă și au văzut trupul întreg, pe care l-au adus în biserica Sfinţilor Apostoli, umplând aerul de miresme şi tămâieri şi cântând dumnezeieşti psalmi.
Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Târnovei, capitală oarecând a țarilor bulgari; apoi s-au strămutat de aici la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, cum povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atenei şi Dositei patriarhul Ierusalimului.
Moaștele Sfintei au fost la Iași, în data de 13 iunie 1641, de către Vasile Lupu așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea lui Partenie I, patriarhului Constantinopolului, și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.
Lasă un răspuns