Stăteam zilele trecute în cerdacul casei de la ţară privind în josul drumului, drum tot mai lipsit de forfota pe care o ştiam în vremea copilăriei, scrie ziaruldeiasi.ro
Puţini copii, adolescenţi la fel de puţini, adulţi absenţi parcă la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Este adevărat că şi vremurile pe care le trăim şi-au pus amprenta pe mulți dintre noi: goana după cele efemere şi traiul inspirat din aşa-zisul occident şi mai nou această pandemie.
Cert este că privind la leagănul copilăriei, din cele câteva zeci, poate sute de persoane existente cândva pe ulița noastră, parte au trecut la cele veşnice, unele şi-au găsit rostul pe alte meleaguri, rămânând doar câteva familii, la rândul lor tot mai sărace numeric şi financiar, fără perspective şi fără putința de a merge mai departe.
Este ceea ce se constată, de altfel, în mai toată ţara, după anii ‘90: depopularea satului românesc.
Nimeni nu şi-a imaginat la acel moment declinul demografic ce urma să se întâmple cu consecinţe grave asupra economiei în general. Pentru sat, pentru agricultură şi pentru serviciile conexe consecințele sunt infinit mai grave, pentru că am pus într-un con de umbră faptul că “veşnicia s-a născut la sat”.
Citiți mai multe pe ziaruldeiasi.ro
Lasă un răspuns