
Vasile Barbu, cunoscut mai degrabă după numele de Barbu Lăutaru, s-a născut în data de 17.12. 1780, la Iași. A fost un cântăreț renumit în epocă, faima sa devenind legendară. Tatăl său a fost acela ce i-a lăsat drept moștenire o sumedenie de cântece și balade, în care erau povestite faptele de vitejie ale strămoșilor moldoveni.
Barbu Lăutaru și-a întemeiat propriul taraf și-a colindat târgul Iașilor bucurându-i pe locuitorii orașului cu muzica sa. În jurul anul 1804 ajunge staroste al lăutarilor, bucurându-se de acest privilegiu mai bine de 40 de ani. Prin creația și prin interpretarea sa unică Barbu Lăutaru a contribuit la îmbogățirea repertoriului popular de tip lăutăresc. Muzica lăutărească pune împreună elemente ce aparțin muzicii populare românești, elemente orientale, elemente rusești și occidentale. La fel ca mulți artiști renumiți, Barbu Lăutaru a întreprins o serie de turnee în Principatele Române și în Basarabia (la Chișinău și Telenești), cântând la baluri, serate, în grădini publice sau în hanuri.
În iarna anului 1847, Barbu Lăutaru avea să-l întâlnească, la o recepție organizată de vistierul Alecu Balș, tocmai pe celebrul compozitor și pianist maghiar Franz Liszt. Franz Liszt a interpretat la pian o improvizație muzicală, pe care apoi Barbu a reprodus-o fără cusur, fapt ce l-a făcut pe marele compozitor să afirme: „Dumnezeu te-a făcut mai mare ca mine”.
Printre cele mai cunoscute cântece din repertoriul lui Barbu Lăutaru se numără: Bujor, Sub poale de codru verde, Eu sunt Barbu Lăutaru, Am lăsat lumea și slava, Zori de ziuă se revarsă, Tu-mi ziceai odată, În zorii zilei, De te-ar prinde neica-n crâng etc.
Lasă un răspuns