
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iaşi este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult. În Iași, au mai existat biserici ceva mai vechi, însă au fost distruse odată cu trecerea timpului. Deoarece lăcaşul de cult era situat înafara curţii domneşti era cunoscută ca Biserica Sfântul Nicolae de lângă Curte.
Biserica a fost construită în perioada 1 iunie 1491-10 august 1492, de către domnitorul Ștefan cel Mare. Stilul este specific moldovenesc, la fel și arhitectura. În jurul lăcașului de cult a fost construit un zid de piatră, ruinele acestuia putând fi văzute și în prezent. Inițial biserica era pictată doar la exterior, pictura interioară a fost executată în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu (1563-1568). Voievodul fiind cel care a adăugat bisericii un nartex, destinat înhumării voievozilor, și un turn.
Deoarece cu trecerea timpului pictura exterioară s-a deteriorat, fațadele au fost tencuite și văruite. În anul 1672, odată cu trecerea sultanului Mehmed al IV-lea prin Iași, biserica a fost profanată, fiind transformată pentru un timp în moschee. Antonie Vodă Ruset a fost acela care a făcut demersuri pentru reconsolidarea bisericii, deoarece aceasta se afla într-o stare avansată de degradare, acoperișul și clopotnița fiind distruse. Tot acum, pe lângă lucrările de reparație, s-a construit și o fântână în zidul bisericii. De asemenea, în această perioadă s-a desființat zidul ce despărțea naosul de pronaos, locul său fiind luat de două coloane. În anul 1677, biserica a început să fie repictată, lucrările finalizându-se în primăvara anului 1680. Antonie Vodă Ruset a fost acela care a dăruit bisericii două sfeșnice de bronz și câteva vase liturgice de argint.
În perioada 1677-1682, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană. Odată cu mutarea curții domnești la Iași, în această biserică aveau să fie unși aproape toți domnii Moldovei, printre care: Gheorghe Ştefan, Dimitrie Cantemir, Grigore al II-lea Ghica, Constantin Mavrocordat și Grigorie Alexandru Ghica.
În secolul al XVIII-lea biserica a fost extinsă spre vest, construindu-se încă două altare, cel de sud fiind închinat Sfintei Varvara, iar cel din nord Sfântului Ștefan. Conform cronicarilor, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc era singura biserică cu trei altare din Moldova, în fiecare altar slujindu-se într-o altă limbă, respectiv: română, rusă și greacă.
Biserica a trecut și prin trei incendii majore (1723, 1753, 1784), fiind mereu reconstruită. Aceasta a suferit avarii imense în urma cutremurului din 12 martie 1814, iar în anul 1821 a fost afectată iarăși de un incendiu.
În timpul domniei lui Carol I, mai precis între anii 1884-1904, biserica a fost complet restaurată, însărcinat cu acest proiect fiind arhitectul francez André Lecomte du Noüy. Astfel, în anul 1888 lăcașul de cult a fost dărâmat din temelii, lucrările de reconstrucție respectând cât mai fidel originalul. De pictura interioară și exterioară a bisericii s-a ocupat J.J. Antoine Lecompte du Nouy, fratele arhitectului restaurator. Mobilierul, policandrele, sfeșnicele și candelele de bronz au fost dăruite de către familia regală de Hohenzollern. Sfințirea lăcașului de cult a avut loc la 2 iulie 1904, când se împlineau 400 de ani de la moarte domnitorului Ștefan cel Mare.
FOARTE FRUMOS TRECUT AL SFINTEI BISERICII