Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași datează din 1840, iar începând cu anul 1966, aici își are sediul Palatul Copiilor. Casa a fost construită de logofătul Dumitrache Cantacuzino-Paşcanu, iar în secolul al XIX-lea avea un aspect ceva mai diferit; avea ziduri înalte, o grădină, arbori seculari și o gospodărie foarte bine administrată.
În acea perioadă casa logofătului Cantacuzino-Pașcanu era una dintre cele mai renumite case din Iași, atât datorită arhitecturii, cât și prin seratele și partidele de cărți care erau organizate aici. Printre oaspeții de seamă s-a numărat și domnitorului Grigore Ghica (1849-1856) nepot la coanei Profira, soția logofătului Cantacuzino-Pașcanu.
După moartea logofătului, Profira a vândut casa lui Grigore Cozadini, mai apoi intrând în posesia lui Dimitrie Cozadini, fratele celui dintâi.
Începând cu anul 1875, palatul lui Dimitrie Cozadini devenea reședință domnească temporară pentru Carol I, în timpul vizitelor sale la Iași. În timpul Primul Război Mondial, după refugierea la Iaşi, în Casa Cantacuzino-Pașcanu au locuit regina Maria şi copii.
După încheierea conflagraţiei mondiale, clădirea a rămas în proprietatea reginei Maria, aceasta donând-o în anul 1929 Fundațiuni „Regele Ferdinand I, pentru a instala aici un institut cu internat pentru educația fiicelor de ofițeri, care a fost numit «Institutul de Educațiune „Regina Maria”».
În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, Casa Cantacuzino-Pașcanu a fost lagăr pentru militarii Armatei Roșii, iar mai apoi pentru soldații români, germani sau italieni, prizonieri ai sovieticilor.
Între anii 1945-1965, clădirea a găzduit Căminul „Ion Niculi” al studenților politehniști ieșeni. În 1965, clădirea devine Palatul Pionierilor, iar după decembrie 1989, a devenit Palatul Copiilor.
Lasă un răspuns