Printre atracţiile judeţului Iași se află și Castelul Sturdza de la Miclăușeni. Clădirea în stil neogotic a fost construită de George Sturdza între anii 1880-1904. Blazoanele și ornamentale care împodobesc fațadele oferă clădirii somptuozitate și eleganță. Castelul este situat la 20 de kilometri de orașul Roman și la o distanță de 60 de kilometri de Iași. În prezent clădirea și parcul, de care este această înconjurată, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar începând cu anul 2015, edificiul este inclus pe lista monumentelor istorice ale județului Iași.
Moștenind moșia Miclăușeni de la tatăl său, George Sturdza și-a dorit atât de mult să construiască un nou conac încât pentru a face rost de banii necesari construcției a vândut câteva păduri și a luat un credit de 100.000 de lei de la Societatea Funciară de Credit Roman, punând drept gaj moșia Miclăușeni. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea au început lucrările de construcție la castelul în stil neogotic, inspirat din arhitectura castelelor feudale din apus, dar și de Palatul Domnesc de la Ruginoasa. Clădirea a fost proiectată de către arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg. În inscripția plasată pe unul din zidurile clădiri se amintește întreg istoricul moșiei: „Casa ridicată aici de strămoșul Ioan 1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica și grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită și înconjurată cu grădini de Alexandru și Ecaterina părinți, sub Mihail Grigore Sturza Principe, fiind adăugat manej în anul de la Hristos”.
Vezi și Casa Generalului Berthelot, prietenul românilor
Pe lângă importanța sa arhitecturală, castelul adăpostește o colecție valoroasă de cărți și documente, de arme, de costume ce datează din perioada medievală, bijuterii, argintărie, tablouri, piese arheologice și numismatice și altele. În timpul Primului Război Mondial, între zidurile castelului a funcționat un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino, asemenea multor doamne din înalta societate, au îngrijit răniții. În anul 1944, Ecaterina Cantacuzino a părăsit castelul, donând o parte de cărți Episcopiei Romanului. O mare parte a fondului de carte a fost distrus de către soldații ruși, care au folosit cărțile pe post de combustibil, iar o parte a acestora le-au vândut pentru sume infime. O parte din cărțile rămase au fost strânse de Jacob Popper și Jean Ackerman, iar apoi au fost vândute Biblioteci Centrale Universitare sau au fost depuse la sediul ARLUS din Iași.
Lasă un răspuns