Mănăstirea Hadâmbu, una dintre cele mai încântătoare mănăstiri din apropierea Iașilor, este situată într-o zonă liniștită, departe de aglomerația orașului și de tumultul cotidian.
Bazele Mănăstirii Hadâmbu au fost puse de către boierul grec Iani Hadâmbul, în anul 1959. Unele documente atestă faptul că în februarie 1959, voievodul Gheorghe Ghica i-a dăruit boierul grec Iani Hadâmbul acest loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a înălţa un lăcaș de cult cu hramul „Nașterii Preacinstitei și Născătoarei de Dumnezeu”.
Noul lăcaș de cult a fost zidit pe locul unui schit mai vechi închinat Sfântului Nicolae. Acest aspect reiese și din pisania mănăstirii, care specifică: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a înnoit și a făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbul, în Codrii Iașilor, la Dealul Mare, unde este hramul Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Gheorghe Ghica Voievod, în anul 7168 (1659), septembrie 8”.
Începând cu anul 2015 Ansamblul Mănăstiresc Hadâmbu este inclus pe lista Monumentelor Istorice din Județul Iași. Ansamblu se află la 30 de kilometri distanță de municipiul Iași și este compus din trei obiective, anume: Biserica „Naşterea Maicii Domnului” ce datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea; Turnul de Intrare, datând din secolul al XVII-lea şi Zidul de Incintă, construit aproximativ în aceeași perioadă.
Atât lăcașul de cult, cât și zidurile fortificate sunt construite din piatră de carieră, zidurile fortificate fiind menite să protejeze mănăstirea de raidurile turcilor și ale tătarilor.
Mănăstirea nu a fost dintotdeauna de sine stătătoare, în prima decadă a secolului al XIX-lea, Mănăstirea Hadâmbu era închinată Mănăstirii Galata, iar apoi, pentru trei ani a fost închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim.
Până în anul 1863, călugării și-au desfășurat nestingheriți activitățile în cadrul mănăstirii, dar în urma Legii Secularizării Averilor Mănăstirești, votată la 17/29 decembrie 1863, monahii s-au văzut obligați să părăsească mănăstirea. Timp de 70 de ani lăcașul de cult a fost părăsit, abia în anul 1937 fiind renovat, aici stabilindu-se un grup de monahi români, în frunte cu starețul Iov Mazilu. Starea aceasta de fapt nu avea să dăinuie pentru mult timp, deoarece prin Decretul nr.410/1959 Mănăstirea Hadâmbu era desființată. Pe durata celor 30 de ani, cât a durat până la redeschiderea sa, odoarele bisericești au fost păstrate într-o ladă, în altar. În anul 1990, mănăstirea a fost resfințită, iar odoarele și-au reluat locul de cinste.
Pe lângă faptul că se bucură de o frumusețe arhitecturală unică, fiind considerată una dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Iașilor, Mănăstirea Hadâmbu găzduiește și un tezaur de preț reprezentat de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care atrage an de an, mii de pelerini din toată țara, în căutare de mângâiere şi linişte sufletească. Icoana a fost dăruită Mănăstirii Hadâmbu de către ieromonahul Iov Mazilu și a fost ferecată în argint de către meșterul nemțean Ion Contfas.
Lasă un răspuns