Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi este considerată unul dintre monumentele arhitecturale de mare valoare a orașului Iași. Lăcașul de cult atrage atenția datorită stilului său arhitectonic impresionant și prin decorațiunile unice de piatră prezente pe cele patru fațade. Mănăstirea este situată în centrul orașului Iași, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, fosta Uliță Domnească, în apropierea Catedralei Mitropolitane și a Palatului Culturii.
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi a fost zidită între anii 1637-1639, pentru a inaugura domnia lui Vasile Lupu, și a fost sfinţită de Mitropolitul Varlaam la data de 6 mai 1639. Mănăstirea, după cum arată și pisania în limba slavonă, a fost închinată „Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur”. Este mai puţin cunoscut faptul că mănăstirea a găzduit pentru câţiva ani moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, aflate în prezent în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Vasile Lupu a dorit ca lăcaşul de cult să joace rolul de necropolă domnească, prin această construcţie domnitorul moldovean evidențiind înclinația sa spre mediul bizantin. Astfel, au fost combinate structuri și forme tradiționale cu decorațiuni fastuoase și materiale prețioase.
Lăcașul de cult nu avea să cunoască doar perioade de înflorire, de-a lungul secolelor a fost jefuit, ars și a făcut față unor mari cutremure (1711, 1781, 1795 și 1802). Mănăstirea a fost refăcută din temelii în jurul anului 1820, urmând ca apoi să fie restaurată între anii 1882-1887, restaurarea picturii interioare prelungindu-se până în anul 1898. Sfințirea lăcașului de cult a avut loc în anul 1904. Datorită frumuseții sale arhitecturale mănăstirea este supranumită „o simfonie a artelor în rugăciune”.
Lăcaşul de cult respectă planul bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea, la care se adaugă decorațiunile sculptate care îmbracă, precum o dantelă, suprafața fațadelor. Decorațiunile exterioare sunt de inspirație otomană, arabă, georgiană, armeană, persană și românească. Inițial acestea erau aurite. Pictura a fost executată de meșteri vestiți, precum Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, Nicolae Zugravul cel bătrân și alții. Piesele de mobilier au fost realizate de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, fiind donate mănăstirii de către regele Carol și regina Elisabeta.
În perioada regimului comunist, în cadrul mănăstirii a funcționat un muzeu, urmând ca în anul 1990 să fie redată activităților religioase. În anul 1994, s-a reactivat viața mănăstirească, aici viețuind o obște de călugări.
Lasă un răspuns