
Palatul Culturii este un adevărat simbol al oraşului Iaşi, fiind, în același timp, o capodoperă a stilului neogotic. Clădirea impunătoare este construită în stil neogotic, reprezentând una dintre ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială. Palatul a fost construit pe ruinele curții domnești, menționată pentru prima dată documentar în anul 1434. De asemenea, s-au folosi, în parte, și temeliile vechiului palat construit de domnitorul Alexandru Moruzi.
Lucrările la construcția palatului s-au desfășurat între anii 1906-1925, construcția fiind proiectată de către arhitectul I.D. Berindei, absolvent al secției de arhitectură din cadrul Școlii Naționale Superioare de Arte Frumoase de la Paris.
Construcția a fost inaugurată în data de 11 octombrie 1925, la festivitate luând parte și regele Ferdinand I. Până în anul 1955 a servit drept Palat Administrativ și de Justiție, apoi fiind destinat a găzduit cele mai de seamă instituții ale orașului Iași reunite sub auspiciul Complexului Național Muzeal “Moldova”.
În turnul palatului a fost dispus un orologiu, care la ore fixe intonează Hora Unirii, amintind astfel ieșenilor de rolul precumpănitor pe care l-a jucat orașul Iași în înfăptuirea unirii de la 1859 și a Marii Uniri din 1918. Actualul orologiu a fost construit în Germania și instalat de un cunoscut inginer, în anii 1900, pe nume Pascalovici, fiind construit după un sistem rar întâlnit în România.
“Este un sistem deosebit care apare în Europa prin secolele XVI – XV. A cunoscut o rãspândire deosebitã mai ales în rândul marilor catedrale catolice. Au fost sisteme complicate, cu 40-60 de clopote, mecanisme complexe. Cel de la Iași are 8 clopote, dar își îndeplinește menirea de a ne reaminti, la fiecare orã, cã Iașul este orașul unirilor,” a declarat istoricul Sorin Iftimi.
În fața palatului este dispusă Statuia lui Ștefan cel Mare, inaugurată de regele Carol I în anul 1883. De-o parte și de alta a statuii sunt prevăzute două tunuri krupp capturate în timpul Războiului de Independență și dăruite Iașului de către primul rege al României.
Lasă un răspuns